Fericirea este acea stare de bine, care are diferite de grade de liniste, bucurie, extaz, in care totul e pozitiv si nimic nu poate provoca suferinta. Cu siguranta ati trait astfel de momente in viata, e suficient sa traiesti unul singur si nu-l uiti niciodata. Un apus de soare superb, imbratisarea bebelusului mult asteptat, cerul instelat intr-o noapte senina de vara, astfel de experiente pot sa declanseze momente de fericire. Extinzand momentele de fericire, dezvoltam abilitatea de a le trai ori de cat ori dorim, in situatii diverse, si devenim din ce in ce mai fericiti.

Ce nu este fericirea

Fericirea nu este data de droguri, desi ele pot aduce momente de fericire, dupa cum am descris-o mai sus. Aici e vorba despre toate drogurile 🙂 , inclusiv cele considerate usoare sau nepericuloase: alcool, tutun, zahar, chiar si mancare multa si foarte gustoasa, etc. Dupa orice administrare de droguri urmeaza o perioada de compensare, in care traiesti defapt nefericire. Drogurile dau anumite substante chimice corpului stimuland starile de bine, corpul insa compenseaza pentru a mentine starea initiala si invata ca nu trebuie sa mai munceasca sa produca el acele substante. Astfel, la oprirea aportului exterior, cantitatea de stimuli va fi mai mica decat de obicei, provocand un disconfort. Vei resimiti astfel nevoie din ce in ce mai mare de drog, intr-o spirala negativa, pana la disperare.

Fericirea nu e un premiu, un punct culminant singular inconjurat de nefericire. Adica nu are sens sa fii fericit doar 5 minute cat stai pe varful muntelui daca ai suferit 2 zile la urcat si 2 zile la coborat. Nu ma refer aici la suferinta fizica, ci la cea emotionala. Daca suferi ani de zile sa ajungi cineva, undeva, sansele cele mai mari sunt sa descoperi ca odata ajuns acolo nu esti atat de fericit pe cat iti imaginai, si in niciun caz nu compenseaza pentru ce s-a intamplat pana atunci.

Ce este fericirea?

Desi oamenii au perceptii diferite despre fericire, fiecare dintre noi recunoaste cu claritate momentele in care e fericit. Simte ca se intampla “ceva” deosebit si retine acea simtire. Abordarea pragmatica ne propune sa actionam prin inmultirea si extinderea duratei momentelor in care suntem fericiti, in mod constient, intentionat, antrenat.

Daca acum oscilam intre diferite grade de nefericire, rare stari de bucurie, si momente efemere de fericire si pace, dupa care ramanem nostalgici, putem sa facem in asa fel incat situatiile in care predomina emotiile negative sa se reduca numeric si sa scada in intesitate, in timp ce cele in care predomina emotiile pozitive sa se inmulteasca si sa sa devina din ce in ce mai puternice. Astfel traim din ce in ce mai mult intr-o profunda stare de pace si bucurie, intrerupta arareori de altfel de emotii care dispar repede sau se diminueaza, oricum nu ne mai afecteaza, starea noastra fiind acum rezultatul intentiei noastre si nu invers: noi decidem cum vrem sa fim in fiecare moment al vietii, nu ne guverneaza diferite stari mai putin pozitive. Si in acest caz, de ce am vrea sa fim altfel decat fericiti?

Descriu mai jos cateva dintre starile de fericire pe care le-am simtit eu, sperand ca vei rezona cu unele dintre ele si ca vei recunoaste din propria experienta ce este fericirea la care ma refer. Apoi imagineaza-ti cum ar arata viata ta in care acea stare ar fi regula, nu exceptia. Poti sa ajungi acolo, mai exact, cu totii vom ajunge acolo candva, depinde de noi daca mai devreme sau mai tarziu. Antreneaza-te sa fii fericit, este cu siguranta cel mai de pret lucru din viata ta, este chiar viata ta traita in cel mai frumos mod 🙂

Cand suntem fericiti, exemple:

• Cand suntem absorbiti de frumusetea, de miracolul din jurul nostru (“awe state”): ex: Cand privesc un apus de soare magnific, fara sa-l compar cu altele din trecut sau sa imi doresc sa fie un pic altfel 🙂 . Mintea mea sta pe loc si doar ma bucur de spectacol
• Cand ne privim copiii cateodata, de obicei cand dorm, si ne inunda o iubire de care nici nu stiam ca suntem capabili. Ii simtim ca pe o parte din noi si ca pe niste ingeri in acelasi timp. Ceea ce stim noi ca suntem nici nu mai e acolo: doar iubirea in care ne-am transformat si sufletelul acela minunat, parca din alta lume.
• In bratele ocrotitoare ale parintilor, cand simt ca nimic rau nu mi se poate intampla, ca orice as face voi fi iubit.
• Cand ma trezesc dimineata cu pofta de viata, de-abia asteptand sa-mi incep ziua si sa am experiente frumoase. Ca si cum o binecuvantare continua pluteste asupra mea si stiu ca totul va fi bine.
• Cand vad ca am ajutat pe cineva sa fie mai bine, sa simta pace, bucurie, fericire. Ca si cum fericirea ar fi peste tot, intre noi si in noi, iar noi am fi uniti in aceeasi stare superba.
• Cand creez, cand sunt absobit in activitatea mea si vad ca din mainile mele a iesit ceva util, frumos, sau interesant 🙂 . Simt ca am dat lumii ceva din sufletul meu si astfel sufletul meu se umple la randul lui.
• Cand meditez / ma rog cu sinceritate si iubire si ceva, Universul / Viata / Dumnezeu / Tao / Christos, imi raspunde invaluindu-ma intr-o iubire mai mare si mai profunda decat orice altceva existent sau inchipuit